Despre mine
Am fost fascinata intotdeauna de miracolul transformarii vizibile, ce numai un machiaj perfect ii poate da consistenta. M-au atras intotdeauna chipurile care nefardate par banale, lipsite de stralucire. Recunosc ca personal fac parte din aceasta categorie. Chiar am sa va povestesc o intamplare personala deloc placuta, pe care am trait-o cu ceva timp in urma. Cantam intr-un bar de noapte din Bucuresti, la vremea aceea , cel mai bun din capitala, unde evoluau alaturi de mine, cei mai buni solisti de atunci: Liviu Bazu, o voce remarcabila prin unicitatea ei si un pianist de exceptie, cu care oricine si-ar fi dorit sa cante si mai ales un bun prieten la care tin foarte mult, Mircea Baniciu, Vali Sterian, Dan Bittman, Adrian Daminescu, Gabriel Cotabita, Elena Carstea, Ramona Badescu, Mira Moreno etc....imi amintesc ca era o iarna teribil de geroasa, cu un viscol ce a facut ravagii, incat transportul a fost oprit, tramvaie, autobuze, taxiuri, nu mai circulau, iar eu trebuia sa ajung la program. Asa ca am luat-o pe jos, inaintand greu prin viscol si evident ca de data asta nu m-am mai fardat, asa cum o faceam de obicei, urmand s-o fac in cabina inainte de program. Orchestra, toti baietii, ma cunosteau, mai ales ca fusesem colegi si la mare, in Neptun. Am ajuns mai devreme, asa incat m-am dus la masa rezervata orchestrei, am salutat respectuosa si m-am asezat pe scaun. Nimeni nu m-a mai intrebat de aceasta data nimic, asa cum se intampla mai mereu, pur si simplu m-au ignorat. Am crezut ca discutia lor era mult prea incinsa ( vorbeau despre noua solista din Brasov care urma sa ne fie colega: Marilena Nitu).
La un moment dat m-am implicat si eu in conversatie cu multa dezinvoltura si fiind mai atenti, au remarcat un glas pe care-l cunosteau bine. Uimiti, m-au intrebat nesiguri: Paula, tu esti? Nu stiu daca va imaginati ce-am simtit atunci, nu ma recunoscusera, era evident, cat de banala, urata poate, eram fara machiaj. Si credeti-ma, machiata, eram superba. Cand se stia ca vine in bar fiul Presedintelui Nicolae Ceausescu: Nicusor, eu niciodata nu intram in scena, pentru a nu avea probleme de orice natura ar fi fost ele. Se zvonea ca femeile frumoase ii atrageau atentia si conducerea barului, voia sa evite orice neplaceri. Si uite ca fara machiaj, arat fada, insipida. Acesta este motivul pentru care o frumusete terna este pentru mine o mare provocare.
In rest, lucrez ca si cosmeticiana, nu uitati ca am implinit deja 52 de ani si sunt deja bunica, deci gata cu evolutiile pe scena :) Nu am facut cariera muzicala, simplu.......pentru ca sunt o fiinta extrem de sensibila, usor timida, din zodia Racului, nu sunt adepta compromisurilor si tot ce am facut in viata am realizat prin forte proprii. Cred ca asta a fost durerea tatei, pe care l-am pierdut de 7 ani....incapatanarea mea de a nu-l lasa sa intervina pentru mine in TVR acolo unde el a lucrat ca reporter 40 de ani. Am avut cateva evolutii tanara fiind in cateva emisiuni ca "Album Duminical" , "Buna seara fete, Buna seara baieti" la Radio unde zilnic dimineata intre 8-9 exista o emisiune " Muzica pe adresa dvs" dar nu-mi era bine deloc stiind ca tata isi face obligatii pentru mine, n-am acceptat asta, asa ca am dat auditii pentru a pleca " afara" unde stiam ca voi castiga bani mai multi, decat luam de la casieria televiziunii , in plus aveam sa colind lumea si asta parea o perspectiva minunata.......glorie, notorietate nu mi-am dorit si atunci am ales intre cariera de aici si contracte in strainatate. Si am ales bine........zic eu. Imi amintesc ca Madalina Manole, care era mai mica decat mine, m-a sunat ( cred ca tata ii daduse telefonul meu) asta prin 1987 parca, sa ma intrebe de ceva haine, blugi, etc.........Tare regret ce s-a intamplat, o tragedie........asta pentru ca femeia rac este extrem de fragila sufleteste , iar cei din jurul ei nu simt cat sufera..........pentru ca noi nu lasam sa se vada asta, nu ne place sa ne tanguim.......M-a marcat profund disparitia ei........a clacat........
Asa ca am inceput sa colind prin turnee incepand cu 1985, o perioada cand greu puteai iesi din tara, in Danemarca, Suedia, Norvegia, Kuwait, Grecia, etc....aveam contracte semnate prin ARIA , pe atunci singura firma de impresariat artistic. Norocul meu a fost ca eram casatorita, aveam un copil si un apartament proprietate personala, asta era garantia mea ca nu pot ramane afara, cerand azil politic, asa ca am obtinut viza, acum realizez cat de urmarita eram, atunci la 24 de ani, nu realizam. Cert este ca intr-o zi mi-am spus STOP, asta prin 2007, la 46 de ani o varsta potrivita pentru a renunta si astfel m-am reinventat . Make-up-ul a fost si este o pasiune, asta si poate fiindca am copilarit in Televiziunea Romana, unde tatal meu ma lua des cu el inca de mica si cel mai mult timp il petreceam in cabina de machiaj, la Nea Tomita( D-zeu sa-l odihneasca pe prietenul tatei), unde fascinata urmaream ore in sir actorii, prezentatoarele ce urmau sa fie machiate. Imi placeau platourile de filmare unde am si evoluat ca o micuta actrita :) in cateva piese de teatru adaptate TV, regizate de Letitia Popa, Cornel Todea...Am avut onoarea sa joc alaturi de regretatii actori Silvia Popa si Stefan Iordache in piesa "C-tin Brancoveanu" , unde am avut destule replici in rolul Domnitei Balasa, fiica Brancovenilor :) imi amintesc ca nu eram inca la scoala si tati se straduia sa ma invete replicile, fiindca nu stiam sa citesc, iar hainele domnesti erau atat de grele pentru trupul meu firav :) Apoi , a fost o alta experienta alaturi de Irina Petrescu si Virgil Ogasanu in " FEBRE" o piesa trista.......am fost o mica vedeta :)) duminica dimineata prezentam " Cravatele Rosii" o emisiune pentru copii :) Cate amintiri frumoase.....si cat de repede au zburat anii.......Concluzia? Asta sunt eu pe scurt :) Mi-am ales acest domeniu, din marea mea pasiune pentru transformari.